In urma “conflictului” intre vlog-eri de care ziceam mai inainte aici, am inceput sa ma gandesc tot mai mult la faptul ca suntem urmariti.
Nu ma refer la felul ala conspirationst, ca suntem under the eye of the big brother, dar noi intr-un avant al nostru ne-am ridicat niste standarde foarte inalte de viata. Nu spun ca a fost un lucru rau, pentru ca s-a incercat o aplicare riguroasa a bibliei si a ceea ce credem in comparatie cu celelalte sisteme de valori.
Odata ce ne-am pus impotriva celorlalte sisteme de valori ale lumii(jargon, defect pocaiesc), ei au inceput sa se uite la noi sa vada cum esuam.
Pe un ton foarte trist trebuie sa va spun ca nu i-am dezamagit. Esuam in fiecare zi din viata noastra intr-un mod lamentabil si uman. Daca nu faptic, cu vorba, daca nu cu vorba cu gandul si cadem tot mai mult sub povara vinovatiei standardelor noastre. Desigur noi avem secretu’ ala despre care nu vorbim cu nime, de rusine, de frica, de egoisti, stiti voi ala din 1 Ioan 1… “daca ne marturisim…”, you all know what I am talking about, dar oamenii nu se uita la rascumpararea noastra, si nici nu prea ii intereseaza. Ei asteapta sa cadem ca sa ne acuze (mai stim noi oare pe cineva care are rolul asta? Just wondering cine guverneaza in stilul lui caracteristic lumea din jur).
Asa ca sfatul meu este sa fim atenti cum ne traim viata, pentru ca cei din jur stiu mai bine ca noi ce nu trebuie sa facem si in momentul in care am esuat, nu exista apa pe toata planeta asta ca sa ne spele in fata lor de ceea ce am facut.
Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma; (Rom.13:13)
Pana aici dar de aici incolo? 