Filosofii la pahar

Senatorul   continuă :

—  Nu-l pot suferi pe Diderot;  e un  ideolog,  un vor­bitor umflat şi un revoluţionar, care crede totuşi în dum­nezeu  şi e mai  bigot  decît Voltaire.  Voitaire  şi-a  bătut joc de Needham şi n-a avut dreptate; căci tiparii lui Needham dovedesc că dumnezeu nu există. O picătură de oţet într-o lingură de aluat ține Ioc de fiat lux. Inchipuiţi-vă picătura mai mare şi lingura de asemeni şi aveţi lumea. Omul e tiparul. Atunci ce rost mai are tatăl din cer? Domnule episcop, ipoteza Iehova mă ob­seşte. Nu-i bună decît să producă oameni slabi care sună a gol. Jos cu acest mare Tot care mă sîcîie. Trăiască Nimicul care mă lasă-n pace! Intre dumneavoastră şi mine — ca să spun tot ce am pe inimă şi ca să ma spovedesc pastorului meu aşa cum se cuvine — vă mărtu­risesc că bunul simţ este de partea mea, N-aş putea spune că mă prăpădesc după mîntuitorul vostru, care propovăduieşte la tot pasul renunţarea şi sacrificiul. Povaţă de avar dată calicilor. Renunţare? De ce, mă rog? Sacrificiu? Cu ce scop? N-am văzut nici un lup jertfindu-se pentru fericirea altui lup. Să nu ne depăr­tăm de natură. Ne aflăm pe culme; se cuvine să avem o filozofie superioară. Ce folos că eşti sus, dacă eşti dus de nas de alţii? Să trăim bine! Viaţa e totul. Că omul ar avea altă viaţă, aiurea, sus, jos, undeva, n-o cred nici în ruptul capului. A, mi se vorbeşte de sacri­ficiu şi de renunţare; trebuie să iau seama Ia tot ceea ce fac, sînt silit să-mi bat capul pe tema binelui şi a răului, cu ce e drept şi cu ce e nedrept, cu ce e îngă­duit şi cu ce nu-i îngăduit. De ce? Pentru că va tre­bui să răspund de faptele mele. Cînd? După moarte. Ce vis frumos! După moartea mea, prinde-mă dacă poţi! Ia un pumn de cenuşă cu o mină nevăzută. Să spu­nem adevărul, noi, cei iniţiaţi şi care cunoaştem şi dede­subtul lucrurilor; nu există nici bine, nici rău; există numai huzur. Să privim lucrurile în faţă. Să ie cerce­tăm în toate amănuntele. La naiba! Să mergem în adîn-cul lor. Trebuie să ştim să pătrundem adevărul, să scormonim   pămîntul   şi   să-I   descoperim.    Atunci    încercăm bucurii dintre cele mai rare. Atunci  te simţi tare şi eşti fericit.  Eu  sînt  un  om  dintr-o  bucată.  Domnule  episcop, nemurirea omului e o vorbă goală. O ! încântătoare făgă­duinţă ! Vă încredeți în ea. Ce noroc pe Adam! Eşti om şi vei fi înger, vei avea aripi albastre.  Spuneţi, vă  rog, nu-mi  amintesc;  nu-i oare Tertulian  cel  care spune că fericiţii întru domnul vor pluti  de la un  astru la  altul? Bun ! Vor fi lăcustele stelelor.  Şi pe urmă îl vor vedea pe dumnezeu. Ha, ha, ha! Ce lucruri sarbede toate para-disurile   astea!   Dumnezeu   e   un   mare   moft.   N-am   să spun  asta  în Monitor,  vezi  bine,  dar  o  pot  şopti  între prieteni.   Inter  pocula.   Să   dai   pămîntul    în    schimbul paradisului   înseamnă   să   dai   vrabia   din    mînă    pentru cioara de pe gard. Să te laşi amăgit de infinit. Nu-s aşa de prost. Eu sînt neant. Mă numesc domnul conte Neant, senator.   Existam  înainte  de   a  mă   naşte?   Nu.   Am   să mai exist după moarte? Nu.  Ce sînt eu?  Un pumn  de ţărînă închegat într-un trup. Ce rost am pe pămînt? Am de ales. Să sufăr ori să petrec.  Unde mă va duce sufe­rinţa?   In neant.  Dar voi  fi  suferit.   Unde  mă  va   duce desfătarea?  In  neant. Dar voi  fi  avut parte de  bucurii. Am   ales.   Trebuie  să   mănînci   ori    să    fii   mîncat.    Eu mănînc. E mai bine să fii dinte decît iarbă. Asta-i intelepciunea mea.  Şi pe urmă, cum  o da  dumnezeu,  potri­vit ei, groparul e gata, pe noi ăştia ne aşteaptă Panteo­nul, totul cade în groapa cea mare. Sfîrşitul. Finis. Lichi­dare  totală.  Acesta  e  locui   de  unde  nu  mai   e   nimic. Moartea e moartă, ascultă-mă pe mine.  Îmi vine să rîd la   gîndul   că   s-ar  putea   găsi  cineva   să   mă   contrazică. Născociri  de  doici.  Gogoriţe pentru   copii.  Iehova  pentru cei în toată firea. Nu, ziua noastră de mîine e noaptea. Dincolo de mormînt nu mai e decît neantul şi iar nean­tul.  Fie  că  ai  fost  Sardanapal,  fie  că   ai  fost  Vincent de Paul e aceeaşi nimicnicie. Iată adevărul. Deci, trăi-ţi-vă viaţa, mai presus de toate ! Folosiţi-vă de eul vos­tru atîta vreme cît vă aparţine! Nu, zău, cum vedeţi, domnule episcop, eu am filozofia mea şi filozofii mei. Nu mă las îmbrobodit cu nerozii. Fără-ndoială că le tre­buie ceva şi celor de jos, desculţilor, modeştilor, săraci­lor. Sînt îndopați cu legende, cu himere, cu suflet, cu nemurire, cu stele, cu paradis. Ei le înghit toate astea. Le întind pe pîinea lor uscată. Cine n-are nimic îl are pe dumnezeu. E şi asta ceva. N-am nimic împotrivă, dar îl păstrez pentru mine pe domnul Naigeon. Bunul dumnezeu e bun pentru popor.

Episcopul bătu din palme.

— Bine zis, exclamă el. Minunat lucru şi cu ade­vărat uimitor materialismul acesta. Nu-l are orişicine! O! cînd îl ai, nu mai poţi fi păcălit; nu te mai laşi exilat prosteşte, cum a făcut Caton, nici bătut cu pie­tre ca Ştefan, nici ars de viu ca Jeanne d’Arc. Cei care au izbutit să-şi însuşească acest materialism admi­rabil au satisfacția de a se simţi fără nici o răspundere şi de a-şi închipui că pot înghiţi totul, fără nici o grijă : slujbe, sinecuri, demnităţi, puterea dobîndită pe drept sau pe nedrept, compromisurile bănoase, trădările renta­bile, delicioasele capitulări de conştiinţă, şi că vor intra în pămînt cu digestia făcută. Ce bine-i aşa! N-o spun asta pentru dumneavoastră, domnule senator. Totuşi nu pot să nu vă felicit. Dumneavoastră, marii seniori, aveţi, precum spuneţi, o filozofie proprie, numai pentru dum­neavoastră, aleasă, rafinată, la-ndemîna numai a celor bogaţi,  gătită   cu  toate  sosurile,  dînd  gust  şi   mai   bun tuturor desfătărilor vieţii. Filozofia asta e smulsă din adîncuri şi dezgropată de cercetători încercaţi. Dar dum­neavoastră sînteţi stăpân mărinimos! şi nu socotiţi că e rău ca filozofia poporului să fie credinţa în dumnezeu, aşa  cum tocana  e curcanul cu ciuperci  al  săracului.

Victor Hugo ~Mizerabilii.

Mi se pare foarte familiar felul acesta de gandire… Nu cred in vreun Dumnezeu, dar ii lasa pe cei slabi de minte sa creada…ca ii ajuta. Cat despre ei, in afara de discutiile de pahar, nu au o parere negativa despre Dumnezeu pentru ca…da prost la imagine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s