Problema bisericii

Ioan din Kornștadt spunea: ”Oare a încetat sã vã mai uimeascã și sã vã înfricoșeze, prin mãreția sa de necuprins, ințelepciunea și bunãtatea sa nemãrginitã, întruparea Fiului lui Dumnezeu, viața și învãțãtura Sa, minunile fãcute între oameni și mai cu seamã chinurile înfricoșãtoare și moartea pe cruce, iar apoi învierea din morți și înãlțarea la cer la Tatãl Sãu? O, vinovatã nepãsare! O, pãcãtoasã orbire și nesimțire!”

Era o vreme, când datorită acestei marețe lucrări mântuitoare oamenii se strângeau și pe lângă partea de închinare, mai exista și o implicare socială.

Era o vreme, când biserica se ocupa de educație, de sănătate(sigur avea limitările ei dar avea o implicare socială care nu poate fi negată).

Era o vreme…

Acum?

Acum suntem acuzați, mai mult sau mai puțin pe drept de lucruri cumplite, iar implicarea socială abia dacă se mai vede. Desigur ea mai există dar toate aspectele negative umbresc de departe pe cele pozitive, sau poate, așa ne-am setat noi să vedem doar pe cele negative.

Există o problemă pe care C.S. Lewis o expunea astfel: ”A Christian society is not going to arrive until most of us really want it: and we are not going to want it until we become fully Christian”. Până nu învățăm ce înseamnă trăirea unei vieți creștine înafara bisericii, ea nu e decât o cupolă pentru diferite activitați.

Ne ascundem după toate lipsurile noastre, după o tonă de activități din și în biserică și nu mai știm cum și mai ales de ce să ieșim înafară. Am uitat că noi trebuie să intrăm în biserică pentru a avea ce să ducem cu noi afară.

Oricum așa cum am mai spus trebuie să căutăm eroii și problema bisericii nu este lipsa implicării sociale, pentru că dacă ai bunăvoință o poți vedea aici aici aici si exemplele pot continua, problema bisericii este ca orice culoare confesională ar purta mizeria oamenilor din care e alcătuită iese mult mai puternic și urât mirositor decât lucrurile bune care se fac.

Am trăit zilele astea una din cele mai intense sentimente de rușine în fața lipsei de dragoste și compasiune pentru niste OAMENI care și-au pierdut copii. Rușine din partea bisericii care ar fi trebuit să fie prezentă virtual dar mai ales fizic să susțină pe cei ce au rămas, dar nu, noi am cules cele mai ascuțite pietre și ne-am început atacul, să vadă ei ”sataniști ordinari ce sunt” cine e Dumnezeu. Îmi pare rău să vă spun că prin faptul că nu ați tăcut atunci când trebuia să tăceți și să plângeți cu cei ce plâng ați dus mai ușor lucrarea dracului mai departe decât orice satanist profesionist.

În felul ăsta drăguț sunteți responsabili de mascarea lucrurilor bune care sunt aduse de biserică. Felicitări.

Dar lucrul acesta nu e nou sub soare:

2 Timotei 3

1. Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

2. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudărosi, trufași, hulitori, neascultatori de parinți, nemulțumitori, fără evlavie,

3. fară dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,

4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;

5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.

 

re

 

A.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s